Risipa de cuvinte. #2.Recăderea în păcat


Cunoscand iarasi pacatul, m-ai ademenit în cursa
Învatat sa-mi joc iubirea si destinul ca la bursa
Hai dezleaga-ma de toate, neputinte si blestemuri
Si cand te sarut pe frunte, sa te simt umil cum tremuri.

Mi te-ai adancit în brate, trupurile s-au unit
Iar tu esti atat de scumpa de nu pot sa te achit
Si acest sfarsit de lume printre randuri sa-l citesti
Si sa crezi de-acum încolo si în zane si-n povesti.

Iar de-ar fi iubirea boala, eu as fi primul bolnav
Si cu reactii adverse, chiar de ma transform în sclav,
Ca un acuzat de crima ce-si ascunde neputinta
Voi aplauda sarcastic si-mi voi astepta sentinta.

3 comentarii:

  1. Ai un talent de apreciat . Poezia asta e preferata mea , si cred ca ai scriso deoarece esti indragostit sau ai fost , gresesc ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Îndeletnicirea mea este sa iubesc, sunt un vesnic îndragostit.Nu putem spune ca traim daca suntem inerti la sentimentul asta.

    RăspundețiȘtergere