Straluciri în priviri, orasul pierdut
Aer proapat si poate… un nou început.
Despartiri, împacari, realitate si vise
Idei si trairi, porniri interzise.
Bucurie, necaz, ganduri fara sfarsit
Intre “a fi” si-”a trai” e un zid infinit
Poate maine sau azi, peste ani, nu poti sti
Vom da timpu-napoi sa mai fim iar copii.
Ochii mamei plangand sau primul sarut
Ingerasi de cristal, sentimente de lut
Fluturasi în stomac, pasiuni risipite
Rochita ei alba si iubiri ne-mplinite.
Rabdare ajunsa la capat de drum
Un cer preaînalt, un pamant plin de fum
Doctori se-mbolnavesc, preoti cad în pacat
Zugravi fara case, viitor blestemat.
Straluciri în priviri, orasul uitat
Sfarsit uneltit si un aer poluat.
Împacari, despartiri, realitate si vis
O lume bolnava… si-un fictiv paradis.
„Bucurie, necaz, ganduri fara sfarsit
RăspundețiȘtergereIntre “a fi” si-”a trai” e un zid infinit
Poate maine sau azi, peste ani, nu poti sti
Vom da timpu-napoi sa mai fim iar copii.”
îmi amintești de Camus (poate pentru că am profitat prea mult de ceea ce a scris pe ziua de azi) ..el spre deosebire de Starte care afirmă că-și „detestă copilăria și tot ce mai supraviețuiește din ea”, își iubește copilăria al naibii de tare, chiar de a fost umilă,săracă. el spune înainte să moară :că „adevărata viața a fost atunci, în perioada aia a sărăciei pierdute”
.. astăzi bat câmpii, te citesc...
și uite am să închei cu un răspuns nu pe măsura poeziei tale și fără rimă.
mirosea a toamnă
și a tine
mirosea a cadavre
și toți îmi spuneau
că n-ai să mai vi
sticla aia nenorocită de vermut
înceta să apară
nu mă mai auzea nici dracu
și eu strigam disperată că vreau
să te uit
să mă uit
să uit
să uit primul sărut
prima șoaptă
prima poezie
primul dans.
primul răsărit..
renașterea membrelor ofilite..
în brațele tale
da, e de tot căcatu
să vreau asta..
și-n plus nici nu te privește direct
asta face ca textu meu
ce pretinde a fi poezie
să fie amuzant.
și totuși
deși nu-ți pasă
de azi n-am să mai iubesc
nimic cu obligații
am să profit
și n-am să mai dau nimic
absolut nimic
în schimb
nicio arteră
nici o globulă
nici ..
mai știu eu..
de azi voi trăi
îl voi uita și pe bacovia
că prea îmi strică atmosefera
și mi dă o stare
d-aia gen:
„nu m-am mai simțit demult a cuiva”
și acum
se presupune că i sfârșitul
trag cărămizi pe pleoape
și stau cu mâinile ncrucișate.
(dar poate fi și provocare
să mi continui tu
tâmpenia:)) )
Note muzicale si asfalt fumegand usor la soare,
RăspundețiȘtergereChitara se aude deasemenea la mare
Note discriptive si ceata calatoare
In orasul asta mare toata lumea nu doarme,
Pe acel perete care este rosu de la atata cantare
Se vede semnul pacii in duminica mare,
Iar fara sa se mai asculte muzica tare
Se bucura omul de linistea din orasele urbane...
felicitari pentru poem.. se potriveste foarte bine cu vremea mohorata de afara:)
@Bianca: asa-i ca odata ce ma citesti îti vine sa ratacesti pe niciunde?
RăspundețiȘtergerealunecam prin viata
ca pe niste scari
îmi pierdusem echilibrul
dupa un dans pe sarma
inima pompa vise dupa vise
le prefacea în drame
se proiecta în fata mea
un viitor apocaliptic
m-am trezit pe un pod
era vant si ploua
înclinam indecis
între abis si suicid
parea atat de lung
drumul spre casa
încat m-am aruncat
pe fundul lacului
acolo unde te uitasem
apa îmi ruginise sufletul
nu mai aveam nevoie de vermut
nici de poezii sau dansuri
ma dizolvam în tine
în apa marii
eram putin din toate
dupa ce vantul toamnei
îmi daramase caramizile din trup
la improvizatii nu sunt foarte bun. battle castigat de tine :)
@Mada: o propunere prea optimista pentru moralul meu.
RăspundețiȘtergerema dor verile trecute
risipite nopti pierdute
pe acorduri de chitare
cu un dor nebun de mare
ma dor visele avute
amintirile vandute
pe-un sarut la malul marii
ca apoi sa-l dau uitarii
ma dor juraminte tandre
raza soarelui ce arde
înca într-un colt de strada
pragatita de parada
eram ceva de genul lui sisif
RăspundețiȘtergerem-am trezit storcită
de-un lemn nenorocit
mă apăsa
mă dureau toate
mai rău decât pe cloșca
horia
sau crișan
nu.. nu muream
ca un grâu
oasele totuși nu mă dureau
(cred că asta era și ideea..
mi-au scos oasele, -mi zic,
acum probabil că le vând în piață,
la tarabe
de doi lei kilu..)
ci carnea...
carnea mi-o vedeam azvârlită
ici colo
lemnul se ridică
lemnul mă apasă
și iată pedeapsă
și-n durerea mea
mi-apăreau frânturi
din tot ce odată
însemna viață
îmi apăreai și tu
trist
sub un pod
pictând
sau ăsta era hitler..
tu nu m-ai desenat niciodată
dragule
tu nu mi-ai șoptit ceva
siropos și la fel de prost
ca un roman de-al sandrei brown
tu nu ai fost acolo unde trebuia niciodată
și chipul tău
acum nu-l pot descifra
de ce-ai plecat?
de ce ai aruncat cu viața-n mine
și ca un nerușinat
mi-ai întors spatele?
stau în fața pașilor mei nehotărâți
și nu mai vreau
să văd pretutindeni petice din mine
miroase..
acum nu mai miroase a toamnă..
acum miroase a mucegai
a mortăciune
și ciorăpel nu-i lângă mine
ar avea o porție bună..
preferatele lui au rămas
urechile.
(nea, tu poți să scrii cu rimă Andrei, nici nu ai idee cât apreciez asta, eu nu am mai scris poezii .. nu îmi mai ies ca odinioară, acum au devenit tâmpenii, răspunsuri la poeziile altora:) )
mirosea a fum si a scrum de tigara
RăspundețiȘtergereeram ud înghetasem
ma gandeam la tine la noi
noi...un tablou care si-a pierdut culoarea
si nu stiu de ce ma asemeni cu hitler
poate am ucis mai multe sperante
decat hitler evrei
sau poate amandoi am fost
la fel de tristi si neîntelesi
n-avem timp de reprosuri
e viata prea scurta
pasii mei sovaiesc
uitand drumul spre tine
da-mi un semn o scrisoare
sa stiu ca astepti
ca n-ai sa-ti vinzi trupul
si-ai sa ierti toate cele
nu pot explica de ce am plecat
poate o afrodita sa-mi fi luat mintile
poate nu-ti mai vedeam în privire
aceeasi stralucire din tablou
acum stiu cat am gresit
si cate vise care ne apartineau
am pierdut pe fundul marii
ori poate au ramas acolo sub pod
asteptandu-te înca
nu mai stiu
(încearca sa scrii poezii ca raspunsuri pentru suflet.el are cea mai multa nevoie de o dezlegare.)
n-am să-mi vând trupul
RăspundețiȘtergeream să donez câte-o bucată din mine
pe la fiecare
voi aștepta un bogdaproste
și-un rânjet
ei îmi vor da un femur
pentru colecția
la care nu am renunțat
hitler
..
singura chestie-n comun
e că era nebun
și-ți place așteptarea nu?
voiam să pleci
voiam să și rămâi
și ai plecat
aruncându-mă în lumea asta
plină de suflete
străine
urâte și mechine
rabdarea si amagirea merg mana in mana. nu stiu insa care ajunge prima la capat. totusi, in structura noastra umana cercetam mereu "un bine superior".
RăspundețiȘtergereps: imi place mult cum scrii.
@Bianca:
RăspundețiȘtergerenu face acte de caritate
cu trupul pe care
pana ieri
îl gustam ca pe un fruct
din roadele coapte
îmi desfatam simturile
papilele gustative
te cer înapoi
cauta o harta
deschide cufarul amintirilor
stada uitarii nr. 16
acolo te astept
de dinainte sa ma fi nascut
cunosc pasii tai drumul?
razboiul lui hitler
nu se compara cu al meu
eu te astept de o viata
pe cand Eva lui
l-a urmat negresit în declin
pana-n lumea cealalta
@Kriss: eu cred ca rabdarea ajunge prima la capat, tocmai pentru ca suntem oameni- timpul este îngust pentru noi si nevoile infinite.amagirea îmi pare continua,chiar independenta de rabdarile sau asteptarile pe care le manifestam
RăspundețiȘtergerestrada uitării
RăspundețiȘtergerea fost ștearsă acum
doi-trei ani
nu pot spune cu precizie
când nea palade
și-a ucis nevasta
cu brutalitate
apoi i-a dat foc
a adormit privind-o
i-a permis să moară
era cadoul său de crăciun
asta-i treaba
cu strada uitării
de atunci nimeni nu mai
calcă pe acolo
pur și simplu
ne putem întâlni
pe strada 82
lângă spitalul
cu camere albe
unde femeile
se masturbează lângă pian
și se aud gemete de plăcere
de la colțu blocului
lui marian
ăla de apare la tv
de 2 ori pe lună
e dilăr
mă-sa stă cu ceașca de ceai
și aplaudă
asta face de o viață ntreagă
așa a făcut și cu bărbat-su
un tebecist.
să nu mai pomenim de hitler
mă irită
numai cât a trebuit să mi bag
pe gât
holocaustu mă-sii
nici asta nu
te privește direct
îmi răspunzi greu dragule
atât de greu încât uneori cred
că ești riga crypto
faptul ca mai sunt înca doua bloguri pe care scriu, de care ma ocup si în numele carora trebuie sa las comentarii, uneori inteligente (as vrea eu) îmi ocupa destul de mult timp- si doar în weekend mai gasesc o frimitura de timp
RăspundețiȘtergereda am un talent
în a-mi complica inutil viata
si daca exista piedici
pe calea oricarei fericiri
sau dorinte
obstacolul acela sunt eu
draga mea
vad ca esti la zi
cu toate stirile si barfele
din vecini de la colturi
le stii pe toate
în schimb de mine
ai uitat cu desavarsire
îti voi trimite doar scrisori
nesigilate deseori
sa le citeasca înaintea ta
postasul copiii de la scara doi
de Craciun planuiam o vizita
pe strada uitarii
voiam sa-mi semnez decesul
sa-ti îndoliez inima
dar înteleg ca nu mai treci
niciodata pe-acolo
vecinii tai ma sperie
îti amintesti cand îti spuneam
ce mult detest periferia
da, stam sub un cer sângeriu
RăspundețiȘtergerece da să ne nghită
tu, sub lumina palidă a lunii
speriat
cu lama cuțitului la gât
mă implorai să-ți curm suferința..
mă implorai din priviri..
nu era nevoie să o spui
mintea ar fi negat
trupul voia să putrezească..
dar, ai avut noroc cu unul
din vecinii mei ciudați
(că a dat buzna și a strigat
că din mă-sa curge cerneală neagră)
căci aici la mine
se știe și ale cui urechi
le-a mâncat pisica ginei
de dimineață
se spune totul..
circulă pe conductă
iar mâncarea se arunca mai
întâi la gunoi
iar apoi se servește
și se mănâncă
farfuriile stau peste ochelarii
cheliosului care
de fiecare dată se holbează la sânii mei
vrei să mi spui că ai murit?
(eh, câte activități:) )
se holbeaza la... si acum îmi spui?
RăspundețiȘtergere:-s!:))
RăspundețiȘtergere