Straluciri în priviri, orasul pierdut
Aer proapat si poate… un nou început.
Despartiri, împacari, realitate si vise
Idei si trairi, porniri interzise.
Bucurie, necaz, ganduri fara sfarsit
Intre “a fi” si-”a trai” e un zid infinit
Poate maine sau azi, peste ani, nu poti sti
Vom da timpu-napoi sa mai fim iar copii.
Ochii mamei plangand sau primul sarut
Ingerasi de cristal, sentimente de lut
Fluturasi în stomac, pasiuni risipite
Rochita ei alba si iubiri ne-mplinite.
Rabdare ajunsa la capat de drum
Un cer preaînalt, un pamant plin de fum
Doctori se-mbolnavesc, preoti cad în pacat
Zugravi fara case, viitor blestemat.
Straluciri în priviri, orasul uitat
Sfarsit uneltit si un aer poluat.
Împacari, despartiri, realitate si vis
O lume bolnava… si-un fictiv paradis.
Note muzicale si asfalt fumegand usor la soare,
RăspundețiȘtergereChitara se aude deasemenea la mare
Note discriptive si ceata calatoare
In orasul asta mare toata lumea nu doarme,
Pe acel perete care este rosu de la atata cantare
Se vede semnul pacii in duminica mare,
Iar fara sa se mai asculte muzica tare
Se bucura omul de linistea din orasele urbane...
felicitari pentru poem.. se potriveste foarte bine cu vremea mohorata de afara:)
@Bianca: asa-i ca odata ce ma citesti îti vine sa ratacesti pe niciunde?
RăspundețiȘtergerealunecam prin viata
ca pe niste scari
îmi pierdusem echilibrul
dupa un dans pe sarma
inima pompa vise dupa vise
le prefacea în drame
se proiecta în fata mea
un viitor apocaliptic
m-am trezit pe un pod
era vant si ploua
înclinam indecis
între abis si suicid
parea atat de lung
drumul spre casa
încat m-am aruncat
pe fundul lacului
acolo unde te uitasem
apa îmi ruginise sufletul
nu mai aveam nevoie de vermut
nici de poezii sau dansuri
ma dizolvam în tine
în apa marii
eram putin din toate
dupa ce vantul toamnei
îmi daramase caramizile din trup
la improvizatii nu sunt foarte bun. battle castigat de tine :)
@Mada: o propunere prea optimista pentru moralul meu.
RăspundețiȘtergerema dor verile trecute
risipite nopti pierdute
pe acorduri de chitare
cu un dor nebun de mare
ma dor visele avute
amintirile vandute
pe-un sarut la malul marii
ca apoi sa-l dau uitarii
ma dor juraminte tandre
raza soarelui ce arde
înca într-un colt de strada
pragatita de parada
mirosea a fum si a scrum de tigara
RăspundețiȘtergereeram ud înghetasem
ma gandeam la tine la noi
noi...un tablou care si-a pierdut culoarea
si nu stiu de ce ma asemeni cu hitler
poate am ucis mai multe sperante
decat hitler evrei
sau poate amandoi am fost
la fel de tristi si neîntelesi
n-avem timp de reprosuri
e viata prea scurta
pasii mei sovaiesc
uitand drumul spre tine
da-mi un semn o scrisoare
sa stiu ca astepti
ca n-ai sa-ti vinzi trupul
si-ai sa ierti toate cele
nu pot explica de ce am plecat
poate o afrodita sa-mi fi luat mintile
poate nu-ti mai vedeam în privire
aceeasi stralucire din tablou
acum stiu cat am gresit
si cate vise care ne apartineau
am pierdut pe fundul marii
ori poate au ramas acolo sub pod
asteptandu-te înca
nu mai stiu
(încearca sa scrii poezii ca raspunsuri pentru suflet.el are cea mai multa nevoie de o dezlegare.)
rabdarea si amagirea merg mana in mana. nu stiu insa care ajunge prima la capat. totusi, in structura noastra umana cercetam mereu "un bine superior".
RăspundețiȘtergereps: imi place mult cum scrii.
@Bianca:
RăspundețiȘtergerenu face acte de caritate
cu trupul pe care
pana ieri
îl gustam ca pe un fruct
din roadele coapte
îmi desfatam simturile
papilele gustative
te cer înapoi
cauta o harta
deschide cufarul amintirilor
stada uitarii nr. 16
acolo te astept
de dinainte sa ma fi nascut
cunosc pasii tai drumul?
razboiul lui hitler
nu se compara cu al meu
eu te astept de o viata
pe cand Eva lui
l-a urmat negresit în declin
pana-n lumea cealalta
@Kriss: eu cred ca rabdarea ajunge prima la capat, tocmai pentru ca suntem oameni- timpul este îngust pentru noi si nevoile infinite.amagirea îmi pare continua,chiar independenta de rabdarile sau asteptarile pe care le manifestam
RăspundețiȘtergerefaptul ca mai sunt înca doua bloguri pe care scriu, de care ma ocup si în numele carora trebuie sa las comentarii, uneori inteligente (as vrea eu) îmi ocupa destul de mult timp- si doar în weekend mai gasesc o frimitura de timp
RăspundețiȘtergereda am un talent
în a-mi complica inutil viata
si daca exista piedici
pe calea oricarei fericiri
sau dorinte
obstacolul acela sunt eu
draga mea
vad ca esti la zi
cu toate stirile si barfele
din vecini de la colturi
le stii pe toate
în schimb de mine
ai uitat cu desavarsire
îti voi trimite doar scrisori
nesigilate deseori
sa le citeasca înaintea ta
postasul copiii de la scara doi
de Craciun planuiam o vizita
pe strada uitarii
voiam sa-mi semnez decesul
sa-ti îndoliez inima
dar înteleg ca nu mai treci
niciodata pe-acolo
vecinii tai ma sperie
îti amintesti cand îti spuneam
ce mult detest periferia
se holbeaza la... si acum îmi spui?
RăspundețiȘtergere